Prima dată…
Când am ajuns prima dată în India, în dcembrie 2012, am fost copleșită de culori, forme, mirosuri, zgomote…
Haosul din trafic, aglomerația. Claxonat și depășit. Nicio regulă nu pare a guverna mulțimea pestriță de mașini care trec cu viteză unele pe lângă altele, ca într-un joc video pe care abia îl poți urmări.
Tristul contrast între sărăcia lucie și lux.
Căldura oamenilor, spontaneitatea cu care vin spre tine, cu inima deschisă.
Zăngănitul vaselor dimineața și forfota femeilor când gătesc.
Aromele de seară, când ți se pare ca cerul e îmbălsămat cu miresme pe care nici nu le mai identifici.
Uimirea la tot pasul.
Prima data când am vizitat India am deschis ochii mari și inima, ca sa înțeleg cu adevărat viata.
Prima data este nu un început, ci un continuum: un drum pe care ma voi întoarce cat de curând. Cu aceiași ochi ca prima dată…
Azi sunt recunoscatoare lectiilor extraordinare de viata pe care le-am invatat in India. Doar iesind din moleseala confortului si din tiparul obisnuintelor vei progresa.
Opreste-te si intreaba-te: pentru ce esti recunoscator?
Vacuta este piesa de rezistenta din fotografie! Admir cultura indiana pentru respectul fata de acest animal care-si merita titlu de sfant prin simplu fapt ca ne hraneste!
🙂 Da, Clau, este respectata fiindca este a doua mama!