Povestea omului care planta copaci de mango

Dragii mei,

Azi, în prima zi a anului, gândul meu se îndreaptă către voi. Cei care citiți aceste rânduri. Cei care îmi scrieți și ma îndemânați sa continui. Cei care credeți in ceea ce fac atunci când ma aflu în fata copiilor, la catedră. Cei care mi-ați dăruit timpul și încrederea voastră, venind la clasele mele de yoga. Pentru că ați simțit ca tot ce fac este  izvorat  din suflet si hrănit cu pasiune.

Când inima este plină de iubire, ea se deschide asupra lumii și vorbește celorlalți. Iar acțiunile noastre nu sunt mânate de atașamentul pentru renume, bani și alte avantaje. Dragostea necondiționată generează actiuni altruiste, iar iubirea creste iubire, la rândul ei. Vedeți, este ca un concert în care sentimentele noastre profunde se exprimă prin acțiunile noastre exterioare.

Dragostea pentru ceilalti nu exclude iubirea de sine. Dimpotrivă. Numai iubindu-ne pe noi, cu adevarat, suntem capabili sa imprastiem dinautru in afara acest izvor de lumina si energie. Când pornim pe drumul actiunii altruiste, iubirea de sine devine forța motrice pentru fiecare dintre acțiunile noastre. Ca să explic mai bine, am să vă spun o poveste. 🙂

A fost odată un bătrân care abia isi mai ducea zilele, de sarman si gârbovit ce era. Tare drag îi era să iasă în gradina, cand se simtea mai bine. Și planta copaci de mango. Când vecinul său a văzut ce făcea, i-a spus:

De ce iti pierzi vremea plantand arbori de mango? Crezi ca vei mai apuca să le mănanci fructele? 

Nu, mă îndoiesc, a răspuns bătrânul.

Atunci de ce îți pierzi timpul? A întrebat vecinul, nedumerit.

Bătrânul a zâmbit și a spus: Toată viața m-am bucurat să mananc mango din copaci plantați de alții. Așa înțeleg eu să-mi arăt recunoștința pentru oamenii care au plantat copacii de mango. 

Urmând pilda bătrânului, asta vreau si eu in 2017. La ceasul dintre ani, mi-am formulat dorința de a fi anul acesta un om mai bun, sa dăruiesc cat mai mult din ceea ce am primit!

În aceasta zi plina de speranță, să alegem dragostea necondiționata. Să alegem sa-i primim pe toti în inima noastra, prieteni, mai putin prieteni, cu generozitate. Ce dăruim, aceea vom primi!

Mintea noastră nu vrea sa facem acțiuni pentru ceilalți, din dragoste necondiționată. Mintea vrea sa ne ducă pe calea ego-ului. Drumul acesta are multe cărărui, numite  orgoliu, mândrie, stres, răutăți, anxietate, frământări…De aceea, vă îndemn ca în anul pe care tocmai l-am început să fim mai atenți la mintea noastră. Să-i urmărim constant fluctuațiile și vârtejurile, ca să o înțelegem, ca să fim mai buni.

Cât vom locui in minte, vom rămâne egoiști. Mintea se va opune, precum vecinul din poveste, de câte ori vom dori sa facem acțiuni în folosul celorlați.

Va doresc un an 2017 in care sa trăim in <3 inima, din <3 inima, cu <3 inima!

La multi ani!