Povestea lingurilor mari
Odata, in vremuri îndepărtate, când profetul Ilie trăia si se plimba pe Pământ, un credincios ortodox se înfățișa înaintea lui, tare mâhnit.
Prea Marite Profet, Cred in Dumnezeu dar nu prea înțeleg cum e cu Raiul si cu Iadul: Vreau sa-mi trăiesc viata in lumina Raiului, nu in întunecimea Iadului: Învață-ma, rogu-te!
Profetul Ilie il privi cu înțelegere si, in loc sa-i raspunda, l-a luat de mana si l-a condus pe aleile intunecate dintr-un palat. Au trecut printr-o usa de fier si au intrat intr-o camera mare, ticsita cu oameni. Toti acolo, de-a valma, fara deosebire: bogati si saraci. Unii erau imbracati in zdrente, altii impodobiti cu bijuterii.
In mijlocul camerei, deasupra unui foc mare era asezata o oala uriasa. Mireasma supei se răspândea in toata încăperea. Oamenii se luptau sa primească o portie cat de mica! Omul ramase uimit: supa era pentru toti, insa lingurile erau cat ei de mari!
Fiecare lingura era facuta dintr-un bol de fier si se termina cu un mâner mare de lemn Oamenii flamânzi se ingramadeau in jurul oalei. Desi fiecare isi dorea partea, nimeni nu ajungea sa o primeasca! Era greu sa scoti lingura grea din oala…Din moment ce lingura era foarte lunga, chiar cel mai puternic om nu putea s-o duca la gura…!
Omenii lacomi si grabiti si-au ars chiar bratele si fata sau au varsat supa pe vecinii lor. Dojenindu-se unul pe altul, se certau si se bateau cu lingurile uriase pentru fiecare inghititura!
Profetul Ilie l-a luat de brat pe omul nostru si i-a spus:
Ai vazut? Acesta este Iadul!
Omul amuti si pleca de graba cu Profetul Ilie, ca sa nu mai auda tipetele oamenilor ce se luptau pentru o inghitura cat de mica…Isi continuara drumul pe aleile intunecate ale palatului. Apoi, inteleptul Ilie se opri in fata altei camere. Nu se auzea nimic! Deschise usa. Cand colo, ce mirare! Aceeasi oala mare, aceleasi linguri…tot oameni saraci si bogati inauntru…Nu se auzea decat zgomotul lingurilor care se scufundau in oala imensa cu supa. E cu putinta? Se intreba omul, avand in minte oamenii pe care tocmai ii vazuse chinuindu-se.
Simplu. cate doi oameni lucrau impreuna pentru a se hrani! Unul cufunda lingura in oala si il hranea pe celalalt. Daca lingura devenea prea grea pentru o persoana, alti doi il ajutau cum puteau! Asa incat fiecare om din sala, fara deosebire de varsta, barbat, femeie, bogat, sarac, manca pe satule. 🙂
Acesta este Raiul,
spuse Profetul Ilie, clătinând din cap cu ințelepciune.
Omul se intoarse acasa hotarat sa ajute pe cei din jur sa înțeleagă puterea lucrului împreuna.
