Povestea Bătrânului “Floare de Cireș”


Image

Poate ți se pare ciudat, dar principala schimbare pe care mi-a adus-o practica yoga a fost că am început să vad. Să aud. Să simt. Să miros. Până acum nu mult timp, treceam și eu absentă pe lângă viața. ca și cum nu eu aș fi trăit-o, ci ea mă trăia. Am descoperit bucuria de a vedea cu ochii prezentului. Fiecare minut. Fiecare moment. Astfel, simt că viața are substanță, consistență, gust și miros…

Ai observat copacii înfloriți? Cu ochii, nasul…și mai ales, cu inima!

Aseară, pe când contemplam coroana unui cireș sălbatic din cartier, în plimbarea de seară cu Lizy 🙂, o bătrână s-a oprit și m-a privit. Pentru câteva clipe, a rămas tăcută în fața cireșului încărcat de flori. Liniștea cu care privea cireșul înflorit îi lumina fața. Prezența ei decentă, simplă, delicată, în momentul numit Acum era tot atât de frumoasă precum cireșul înflorit…M-am întors acasă purtând în suflet evanescența florilor de cireș și liniștea bătrânei doamne. Iar azi dimineață, primul gând a fost la întâlnirea cu cireșul. Dar vântul de azi noapte și ploaia au lăsat în urmă alt tablou. Din explozia strălucitoare de alb și roz de ieri, răsfăț al privirii și sufletului, am găsit sub cireș doar un covor de petale…Care era tot atât de fascinant ca minunata corolă de ieri. Doar că își schimbase forma, devenind Altceva. Și m-am gândit să vă spun azi…

Povestea Bătrânului Floare de Cireș

Acum mulți, mulți ani, trăiau într-un sătuc din Japonia doi oameni săraci. Viața lor simplă și liniștită era umbrită doar de tristețea că nu aveau și ei un copil. Într-o dimineață, pe când femeia muncea în gradină, a auzit scâncetul unui animal. În straturile de zarzavaturi fusese părăsit un cățeluș alb. Femeia l-a înfășurat în șorț, bucuroasă, și a alergat degrabă sa i-l arate bătrânului soț. La vederea cățelului, bărbatului i s-a umezit privirea: Dumnezeu s-a miluit de noi și ne-a alinat singurătatea, spuse el, cu recunoștință. Cei doi hotărâră că-l vor creste ca pe copilul lor și îi dădură numele de Shiro (Alb). Cățelușul crescu sub privirile și grija celor doi, care împărțeau totul cu Shiro: o turtă de orez, o bucată de pește…Shiro, câinele Akita, îl însoțea oriunde pe bătrân. Iar seara toți trei era mulțumiți că împărțeau același acoperiș și puținul ce-l aveau. 🙂

Într-o zi însorită, bătrânul îl auzi pe Shiro lătrând îndelungat în spatele casei. Shiro îl trase pe bătrân de kimono sub umbra unui copac și începu să sape pământul cu labele, dând bucuros din coadă. Nu mică îi fu mirarea bătrânului: când începu să dezgroape cu o lopată, văzu scântei licărind. Shiro descoperise o comoară! Bătrânul dezgropă comoara și fugi să-i dea vestea cea bună nevestei. Fericiți, îl îmbrățișară pe Shiro și îi mulțumiră Domnului pentru această binecuvântare. Comoara le ușură viața, dar ei rămaseră aceeași oameni simpli și recunoscători. Bătrânul îi ajută pe cei aflați în suferință sau înfometați și le spuse tuturor cat de norocos este ca are un prieten atât de bun, pe Shiro. 🙂

Mulți ani trăiră fericiți toți trei. Bătrânii trimiteau în fiecare zi un gând de recunoștință lui Dumnezeu pentru darul primit. dar timpul trecea și odată cu el, și viața lor. Shiro îmbătrânea mai repede ca ei. Într-o seară de toamnă, după cină, Shiro își lăsă încetișor capul în poala femeii. Închise ochii pentru totdeauna. Cu inima frântă de tristețe, cei doi bătrâni îl îngropară în spatele casei, iar locul îl însemnară cu o ramură de pin.

În fiecare zi veneau să stea de vorbă cu Shiro. Într- zi, văzură un lucru ciudat: rămurica făcuse rădăcini și începuse să crească! În câteva săptămâni, rămurica se făcu un copac tânăr și voios. Dragul meu, spuse bătrâna, îți amintești cat de mult îi plăceau lui Shiro turtele de orez? Hai să facem din trunchiul pinului o piuă pentru orez, în amintirea lui...Bătrânul tăie copacul și făcu o piuă mare pentru orez din trunchiul său.dar când puseră orezul aburind în piuă, avură parte de altă minune: orezul începu să se umfle, să crească, și crescu, crescu, se revărsă până când umplu bucătăria și apoi întreaga casă…Cei doi ramaseră înmărmuriți: se vede că bunătatea lui Shiro nu va muri niciodată, își spuseră, plini de recunoștință! Sufletul lui darnic nu ne-a uitat, el are și acum grijă de noi...Cei doi adunară grămezile de orez din toată casă și merseră în sat, să împartă săracilor.

Auzind de piua fermecată, fiul samuraiului care conducea ținutul trimise de îndată soldați în satul bătrânilor. Porunca-i fu îndeplinită. Cei doi bătrâni ramaseră îndurerați, dar nu se împotriviră. Fiul samuraiului puse în piuă o livră de orez și așteptă cu nerăbdare minunea… Dar nimic nu se întâmplă! În mâinile samuraiului, nu era decât o piuă obișnuită din lema de pin. Furios, tânărul aruncă piua cât colo și porunci soldaților să o ardă degrabă. Inimile celor doi bătrâni se întristară, când auziră că piua fusese arsă: era tot ce aveau mai de preț, pentru ca trunchiul de pin întruchipa trupul lui Shiro…

Atunci bătrânul plecă la castelul samuraiului, cu gândul să găsească măcar o frântura de lemn din piua arsă. Slugilor li se făcu milă de el și îi arătară vatra unde arsese piua. Bătrânul îngenunche și adună cu evlavie și recunoștință într-un coș resturile de cenușă rămase. Apoi fugi fericit spre casă, strângând la piept ca pe o comoară, cenușa. Draga mea, spuse el, arătându-i coșul cu cenușă nevestei, iată, l-am adus înapoi pe Shiro…!

Apoi merseră degrabă în gradină și împrăștiară cu bucurie cenușa lui Shiro. Minune! O rafală de vânt, suflând cenușa peste cireșii din gradină, îi înflori pe dată! Cei doi rămaseră înmărmuriți: cireșii abia ieșiseră din iarnă…Grădina lor îmbrăcă pe dată strai de sărbătoare. Bucuroși, bătrânii luară o mână din cenușa rămasă și o împrăștiară în tot satul! Iar primăvara intră cu mare alai și veselie în curțile oamenilor… Inima celor doi bătrâni se umplu de fericire: Shiro era din nou acasă! Le spuseră tuturor că acesta este este alt dar de la iubitul lor Shiro.

Vestea ajunse la urechile samuraiului tată. El ceru să fie adus de îndată bătrânul la castel, să vadă și el minunea cireșilor înfloriți. Zis și făcut. Bătrânul merse la castel. Cireșii samuraiului înfloriră de îndată ce bătrânul aruncă asupra lor ce-i mai rămăsese din cenușa lui Shiro. Samuraiul ramase înmărmurit. Apoi scrise un haiku și i-l încredință bătrânului:

Suflet viețuind
În animal și în om,
Copacii albind.

Bătrânul îi mulțumi și înmână și el un haiku, drept răspuns:

Toate vin și trec,
Precum floarea de cireș.
Suflet dăinuind.

Înmărmurit, samuraiul își ceru iertare pentru purtarea nesăbuita a fiului său lacom, pe care îl pedepsi aspru. Iar pe bătrân îl trimise acasă cu multe daruri, încărcat de aur și argint, cu mare alai. Tot ținutul află de minunea petrecută, și îl numiră pe bătrân Floare de Cireș. Cei doi bătrâni și-au trăit împăcați zilele ce le mai rămăseseră, purtând în suflet amintirea lui Shiro până în ultimele lor clipe…


Dacă ți-a plăcut povestea, încearcă și tu un exercițiu de recunoștință. Când treci grăbit pe lângă cu un copac înflorit, amintește-ți de Shiro. Oprește-te, măcar câteva clipe… Îndreaptă spatele. Deschide inima, și odată cu ea, ochii, mirosul…Uită-te la florile copacului. Inspiră! Odată cu mireasma lor vei aduce în suflet, corp și minte momentul prezent . Expirul va lua regretele tale pentru trecut sau neliniștile pentru viitor. Lasă-le copacului. Vântul le va împrăștia în univers, precum cenușa lui Shiro. Iar respirația ta va înflori, fără să știi, alți copaci, undeva în univers. Pentru că totul e înlănțuit, totul se transformă, totul curge…

Ia aminte la Povestea bătrânului Floare de cireș! Multe pilde înțelepte ascunde…

Și nu uita sfatul: umple-ți clipele cu Prezentul! Iar când îți vei surprinde mintea pălăvrăgind singură, amintește-ți că până și cele mai frumoase lucruri sunt precum precum floarea de cireș: trecătoare. Ca și viața. Așa că trăiește-o din plin! ACUM.

Eu sunt azi recunoscătoare pentru că am învățat să simt, să miros, să ascult și să simt prezentul. Tu pentru ce ești recunoscător…?

Povestea Bătrânului “Floare de Cireș” este o adaptare după povestea populară japoneză The Grandfather Trees Blossom.

Copyright © 2014 Dora Dinu. All Rights Reserved.

https://www.buymeacoffee.com/doradinu

Yoga Asana: Padmasana

Leave a comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

2 comments on “Povestea Bătrânului “Floare de Cireș”

  1. De Jesus Claudia on said:

    Cu articolul de astazi ai reusit sa storci o lacrima matinala si sa ma porti cu mintea in 3 faze ale vietii: Prima a fost acum 26 de ani cand m-am revazut copil, sorbeam povestile si as fi facut orice sa mi se mai spuna una. Apoi m-am gandit cine sunt azi si ce vise urmeaza sa implinesc iar in cele din urma mi-am evaluat starea de spirit care o am de ieri: Fericire, simplitate, control de sine si iubire! Multumesc o adevarata lectie!

    PS Cand vei fi bunica, vei fi adorata pentru sacul de povesti!

  2. Multumesc, Cocuța mea frumoasă și mică! Ai înțeles că scrierea blogului și, în special poveștile Copacului, sunt parte dintr-un proces de lungă durată. Poți să-l numești cum vrei: Vindecare sau terapie prin povești, Învațăturile lui…către.., Povești pentru nepoți..orice nume ar avea, izvorăsc dun suflet, cu iubire. În primul rand pentru voi, copiii mei, apoi pentru toți cei care suntem Copiii Universului!

Contact

therapsy@yahoo.com

error: Content is protected !!