Poveste orientala despre adevar
Un intelept urmat de discipolii sai umbla dintr-un loc intr-altul sa predice invataturile sale. Ajunsi intr-un oras, Inteleptul trimise pe unul din insotitorii sai sa se plimbe prin targ, ca sa-i cunoasca pe locuitori si moravurile lor.
Primul ucenic se intoarse mahnit:
Marite Intelept, nu exista nimic altceva decât prostie in acest oras. Locuitorii sai sunt incapatânati, lenesi, prosti si rai. Nimeni nu vrea sa invete nimic. Ce poti face cu niste capete de lemn si inimi impietrite…?!
Inteleptul il privi cu bunatate si raspunse, clatinand din cap:
Asa o fi…
Curând se intoarse al doilea ucenic. Zâmbind, ii spuse
Marite Intelept, ne aflam intr-un loc norocos. Oamenii tânjesc dupa lumina si adevar. Sunt gata sa-si deschida mintea si inima la invataturile tale!
Inteleptul zambi iarasi cu bunatate si spuse:
Asa o fi…
Al treilea ucenic se apropie de Invatator, confuz:
Inteleptule, nu mai inteleg nimic! Le-ai spus si primului, si celui de-al doilea ucenic ca au dreptate, cu toate ca fiecare spunea altceva! Cum vine asta…?
Inteleptul ii raspunse:
Fiecare om vede lumea asa cum se asteapta sa fie. De ce ar trebui sa-i resping pe cei doi oameni? Unul vede raul, iar celalalt binele. Ai putea sa-mi spui ca unul din ei greseste? Nu sunt oamenii de aici si de oriunde, buni si rai in acelasi timp?
Pastila de Psihologie de azi provine din CBT- Psihoterapia cognitiv comportamentala. Gandirea dihotomica inseamna plasarea oamenilor si experientelor de viata in doua categorii distincte, opuse: oameni buni/ rai, experiente bune/rele, oameni inteligenti/prosti, urati/frumosi. Inlocuim gandul negativ, disfunctional cu gandul sau cognitia nuantat/a: X este bun/inteligent in Y lucruri, mai putin bun/ destept in Z lucruri.
