Poveste de toamnă sau Cum să te descurci pe întuneric
Dragi prieteni,
Am trecut de curând pragul toamnei. Ca o frunză uitată de vânt undeva, pe o bancă, echinocțiul mi-a lăsat un gând si o poveste.
Nimic nu este permanent.
Echinoctiul marchează sosirea toamnei, văzută în mod tradițional ca o tranziție către întunericul iernii. Dupa zilele in care soarele a lăsat loc ploii si frigului, ziua de ieri mi s-a parut cea mai frumoasa zi…de vară. 🙂 M-am bucurat ca un copil de fiecare rază de soare, mai mult decât m-au bucurat toate zilele de vara la un loc…!
Ca să înțelegem mai bine rolul întunericului in creșterea si schimbarea noastră, am sa vă spun o poveste. Este o minunată învățătură budista despre acceptarea tuturor situațiilor în care suntem lăsați în întuneric.
„Odată, când Maestrul Zen Tokusan era încă student, l-a vizitat pe profesorul său, Ryu, chiar înainte de apusul soarelui. S-au așezat pe podeaua colibei lui Ryu. Au baut ceai și au discutat despre ce înseamna Zen, până noaptea târziu. În cele din urmă, Ryu a spus: „Poate că e timpul să te duci acasă.” Tokusan s-a înclinat către învățătorul său și s-a îndreptat spre ușă. „Este complet întuneric afară, a spus el. Ryu a aprins o lampă și i-a spus: „Ce-ar fi să iei asta?” Când Tokusan era pe cale să ia felinarul din mâinile profesorului său, Ryu a stins flacăra. Dintr-o data Tokusan a înțeles tot ce era de știut”.
Cam asa m-am simtit si eu de nenumarate ori. Precum Tokusan care a primit o lampa, dar cu luminița stinsa! 🙂 Intunericul in care eram mi-a deschis o poarta spre intelegerea a ceea ce aveam de facut.
Uneori nu există nici un remediu pentru o nouă situație decât să începem din punctul de întuneric absolut. Gary Thorp, Caught in Fading Light.
Stingerea felinarului si oprirea unui televizor, spune Thorp, au anumite similarități. Amândouă sunt bruște si fac o tranziție, ducându-ne într-o lume complet diferita. În întuneric, suntem întotdeauna lăsați pe cont propriu.
Interpretarea mea este: