Poveste cu gust de curmale

Odata, demult, o femeie a venit cu baietelul ei la inteleptul Ali si a spus:

„Fiul meu sufera, bunule intelept. Nu stiu ce sa mai fac: manânca numai curmale, de dimineata pâna seara. Daca nu ii dau curmale tipa foarte tare.Ce ar trebui sa fac? Te rog, ajuta-ma!”

Inteleptul Ali s-a uitat cu blândete la copil si a spus:

„Femeie, du-te acasa si intoarce-te mâine la aceeasi ora.”

Zis si facut. In urmatoarea zi, femeia si baiatul au venit din nou in fata lui Ali. Marele maestru l-a luat pe copil in brate, a vorbit cu el prietenos si, in cele din urma i-a luat curmalele din mâna, in timp ce ii spunea:

„Fiule, sa te gândesti intotdeauna la cumpatare. Sunt pe lume si alte lucruri care au un gust bun.”

Cu aceste cuvinte, i-a lasat pe mama si pe copil si a plecat. Femeia, incurcata, l-a intrebat:

„Marite stapân, de ce nu ai spus acest lucru ieri? De ce a trebuit sa facem a doua oara o calatorie asa de lunga pâna la tine?” 

„Femeie buna”, a raspuns Ali, „ieri nu-i puteam spune cu convingere fiului tau ce i-am spus astazi, deoarece ieri eu insumi am gustat din dulceata curmalelor.”

Va las pe voi, dragi prieteni, sa deslusiti si alte talcuri. Poate intelegeti de ce nu v-am spus ieri aceasta poveste: pentru ca si eu am gustat din dulceata cozonacului si belsugul mesei de Paste! 🙂

Paste fericit si mese cumpatate va doresc! <3