Pâinea noastră cea de toate zilele…

Buna dimineața, suflete frumoase! Biletul meu de azi va fi scurt, căci ma pregătesc sa plec la…scoală. 🙂

Da, in fiecare septembrie mai întineresc un an. Când intru in clasa, constat ce mari si frumoși s-au făcut peste vara copiii. Iar ei constata probabil ca doamna a mai îmbătrânit un pic. 🙂 Fals:

Cu fiecare an școlar simt ca întineresc !

Pentru ca întâlnesc de fiecare data oameni noi…

Pentru ca in fiecare zi trebuie sa ma reinventez…

Pentru ca vad in reacția de revolta a adolescenților manifestarea nevoii lor de a creste si a se afirma ca tineri adulți…

Pentru ca nu ma pot plictisi străduindu-ma sa tin departe telefonul mobil sau tableta sau alt manual/ caiet de teme de pupitrul elevilor…

Pentru ca nu obosesc atunci când corectez de 10 ori la rand aceeași pronunție stâlcita, știind ca asa va rămâne, dacă ma fac ca ploua…

Pentru ca îmi petrec multe wend-uri din an fie la scoală mea, corectând, fie la alte școli, asistând la concursuri si examene…

Ei, toate astea ma tin in viata si sunt pâinea mea de toate zilele. 🙂

Nimeni nu te poate obliga sa-ti petreci viata într-un job sau loc ce nu iți place.

Oricât de mult ar însemna pasiunile mele, simt ca mai am de dăruit multe ca profesor…