Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie!
Aud atât de des întrebarea Cum a fost în India, încât m-am hotărât sa răspund cu acest bilet. E legitimă și exprimă, dincolo de curiozitate, dorința fireasca de a vedea prin ochii celuilalt.
Azi încerc să ofer câteva răspunsuri.
Cum a fost: a corespuns așteptărilor, a fost peste așteptări sau a fost sub așteptări? 🙂
Când nu ai așteptări, primești lucrurile în viața ta asa cum vin și le trăiești cu mai multă yoga, adică în echilibru. Experiențele de viață te modelează. Din astfel de experiențe ele ieși mai puternic, întărit, schimbat sau învins. Eu am ales provocarea, fară așteptări care să-mi creeze exaltări sau dezamăgiri.
Unde a fost mai bine: la prima scoală sau la a doua?
Nu pot compara ceea ce am trăit la prima scoală de yoga cu a doua, pentru ca sunt distincte, fără ca aceasta diferența sa fie mai urata, mai frumoasa, mai…nu știu cum. Pur si simplu este, fiecare se definește prin ceea ce este.
Ce este pentru tine Frumos nu înseamnă si pentru mine.
Nu știu cat de frumos este sa petreci primele două săptămani o lună cu zile in general calde sau moderate, dar de care nu te poti bucura, pentru ca esti tot timpul in shala. Apoi vremea s-a răcit, a venit iarna. In afară de masa și deplasările de o sală la alta, ne-am petrecut timpul in spații închise, cu multă umiditate. Noaptea era tare răcoroasa, iar spre dimineață vantul bătea atat de tare incat nu puteai dormi de zgomot și de frig. Nu există încălzire, poți să îți cumperi o aerotermă care face mai mult zgomot decat caldură. 🙂
Nu știu cat de frumos e sa termini ziua cu mușchii zobiți de oboseală. Ziua nu ai timp să-ți revii, ca începi alt antrenament. Poate că sunt si scoli mai cool in India sau altundeva, in Asia, unde te duci la curs și e si fun, exotic etc; Dar eu nu am avut parte de ele nici în primul, nici in al doilea stagiu. Nu am cautat si nici nu am plătit pentru asta. Scopul meu a fost sa învăț. Yoga nu este advertising.
Nu știu cat de frumos e sa începi ziua de curs la 5, 30- 6, 30, sa termini la 19, 30. Sa alergi de la o shala la alta, sa treci de doua ori pe zi un pod suspendat îngust, pe care se îngrămădeau oameni care transportau fructe și legume cu un soi de șaretă, motociclete si vaci…Mai ramane ceva timp liber intre cursuri, dar abia te schimbi, mănînci, speli 2, 3 rufe si citești temele, eventual îți cumperi ce ai nevoie.
Nu știu cat de frumos e să petreci o oră sa deschizi un mail sau sa răspunzi – internetul se mișcă precum ochiul mortului. Iar noaptea sa înveți pentru examenele finale. 🙂
Da, India e frumoasă, Incredible India…Acest frumos a fost pentru mine pur si simplu faptul ca am studiat intens si am practicat 5 ore de asane pe zi, 1 ora si jumatate de pranayama și meditatie, 1 ora de meditatie seara…Simplul fapt că stai de vorba cu corpul, mintea si sufletul tău a fost mai presus de orice estetică :).
Nu stiu cat de frumos e treci zilnic pe langă grămezi de gunoaie, bălegar sau noroi, sa vezi sărăcie cat cuprinde…La început vrei sa iei primul avion inapoi, iar apoi nu prea ai mai vrea sa te întorci…De ce? pentru ca inveti sa accepti si sa iubesti Prezentul, care este Viata ta. Iar oamenii acestia saraci te invață lecția fericirii. 🙂
Azi sunt recunoscătoare podului suspendat, pentru ca m-a ajutat sa-mi înving răul de înălțime, mai ales cand bătea vantul si podul se legana tare…:)
Laxman Jhula Bridge : un video preluat de pe Youtube.
Urmareste orarul claselor mele de yoga actualizat pe https://www.facebook.com/DoraDinuTeacher/
Pingback:Ce mă învață cele 108 Surya Namaskar de duminică | Yoga