Mulțumesc, 2014!

Dragă 2014,

Îți scriu aceste rânduri pentru că pleci peste câteva ore și nu ne vom mai revedea niciodată.

O să încep prin a-ți cere iertare pentru momentele când te-am detestat. Da, au fost și astfel de momente, de uitare de sine. Când vrem să treacă timpul, uităm un lucru esențial: vrem să fugim de viața noastră. Fiecare oră, secundă ce se scurge este prețioasă, pentru că este însăși viața noastră. Și e atât de trist să ne dorim să treacă mai repede…

Vreau să-ți mulțumesc, dragă 2014, pentru tot ce mi-ai adus: cu bune și mai puțin bune.

Îți sunt recunoscătoare pentru clasa mea dragă – 12 F 🙂 , alături de care am parcurs patru ani: copii inteligenți, frumoși, de care m-am despărțit cu lacrimi…Sper să-și găsească drumul în viață și menirea! Ei m-au ajutat să mă cunosc mai bine și să privesc din altă perspectivă noile generații.

Sunt recunoscătoare, 2014, pentru că mi-ai adus diploma de doctor în Științele Educației, după un drum lung. Început în Franța, la Școala Doctorală din Bordeaux și terminat în țară la Școala Doctorală a Universității din București – Facultatea de Psihologie și Științele Educației. Încheiat cu susținerea tezei în iulie 2013 și eliberarea diplomei în februarie 2014. Să știi, dragă 2014, că acele lipsa acelor onoruri și drepturi aferente nu scade cu nimic calitatea unei teze originale și bucuria lucrului bine făcut. Anii în care am stat pe scaun ore în șir și am dormit câteva ore pe noapte sunt mai mult decât diploma în sine sau statutul de doctor. Pentru că mi-au educat răbdarea, rigoarea și mi-au pus la treabă creativitatea.

Dragă 2014, cum să nu fiu recunoscătoare, când tu mi-ai scos în cale oamenii minunați din clasele de yoga? Fiecare oră de yoga este un dar. Primești cu mult peste ceea ce dăruiești. Vă mulțumesc, dragi prieteni!

Și mai sunt recunoscătoare, dragă 2014, pentru că vara ta mi-a adus bucuria de a mă așeza într-un loc aproape de sufletul meu, la țară. Văd copacii, văd cerul, mă simt binecuvântată că sunt aproape de natură. Îți mulțumesc, 2014. E un vis vechi pe care tocmai tu l-ai realizat.

Fără îndoială împlinirea anului 2014 este de a fi devenit bunică la 52 de ani. 🙂 Îi mulțumesc fiicei mele că mi-a dăruit această bucurie ce nu poate fi descrisă în cuvinte. Venirea pe lume a nepoțelului a fost încă un semnal de la viață că trebuie să fiu mai bună, pentru ca nepotul meu să aibă ce învăța de la Mamie, adică Bunica.

Dragă 2014, m-ai cam pus la încercare… Învățăturile primite și experiența stagiului de 300 de ore din India sunt mai importante decât diploma și dreptul de a forma instructori yoga. Pentru că mi-ai consolidat încrederea în mine. Și mi-ai șlefuit dorința de a continua acest drum, paralel cu viața mea profesională și cariera mea de profesor și cercetător. De a deveni un om mai bun și de a dărui cele învățate și altora!

Azi sunt recunoscătoare pentru drumul parcurs. Îți mulțumesc, 2014! Fără îndoială ai fost un an bun și generos cu mine! Mi-ai dăruit un nepoțel, o casă și mi-ai scos în cale oameni care mi-au făcut viața mai frumoasă!

Mai presus de orice realizare, mi-ai arătat ce schimbări trebuie să aduc în viața mea. Și pentru asta îți sunt recunoscătoare!