De ce iubesc România

Care România? Aceea care a generat drame #Colectiv? Care își umilește intelectualii? Care pune pe fugă personalul din sănătate, lăsându-ne fără medici și asistente? Care promovează mediocritatea și încurajează corupția? Care nu poate înlocui o clasa politică bine înrădăcinată in trecut?

Nu, dragii mei.

Iubesc Romania acelui picior de plai unde m-am născut. Familia, satul meu Optășani din județul Olt, pădurea lângă care am copilărit,  colegii și profesorii mei: Mama, invatatoarea mea de la Scoala cu clasele I-IV Optășani, Școala din Alunișu, Liceul Pedagogic din Slatina, toți colegii mei profesori în Romania….Satul în care locuiesc acum… Orașul unde lucrez…Și toți românii, oameni de bine,  de pretutindeni. 🙂

România sunt Eu, ești Tu, suntem Noi. Toți care gândim, visam și iubim în limba dorului.

De ce iubesc România?

Pentru aceleași motive care va animă si pe voi, cei care citiți si înțelegeți acest mesaj simplu, de suflet.

Pentru că este și va rămâne pentru mine până in ultimă clipă un picior de plai/ o gură de rai, indiferent cat de frumoase și ademenitoare pot fi alte locuri din lume!

Pentru poveștile care mi-au alintat copilăria, cărțile care mi-au deschis ochii asupra vieții, arta românească ce mi-a mângâiat și bucurat sufletul.

Pentru că avem locuri magice, pe care străinii și poate chiar românii le cunosc prea puțin,  într-un spațiu încărcat de legende, care merită descoperit, cu fiecare colțișor sau cotlon!

Pentru că avem tineri atât de inteligenți, atât de frumoși, care merită o viată bună aici, în țara lor. Și care sper să schimbe lucrurile ce ne apasă de atâta vreme…

Azi, de Ziua României, am un singur gând. Să facem fiecare, acolo unde suntem, lucruri de care sa fim mândri.

La mulți ani, România!

În imagine: Pădurea Seaca, Optășani, un loc unic în Europa.