Cescuța de porțelan (3)

Swamiji, te pricepi foarte bine la târguială. Bine, voi reduce din nou preţul la jumătate, dar aceasta este oferta mea finală!

Faţa maestrului s-a întristat puţin, dar i-a răspuns negustorului cu aceeaşi voce senină:

– Îmi pare rău, domnule, dar cred că nu m-ai înţeles. Eu nu sunt dispus să-ţi plătesc decât acest preţ. Acesta consider eu că este preţul correct. După care i-a spus discipolului său că era vremea de plecare, s-a înclinat în faţa negustorului, i-a spus „Namaste” şi s-a îndreptat liniştit către uşă.

După ce cei doi s-au îndepărtat la circa 50 de paşi, în spate s-au auzit strigăte. Negustorul alerga după ei, strigând ca din gură de şarpe:

– Swamiji, swamiji, te rog, întoarce-te înapoi. Poţi avea ceşcuţa la preţul pe care mi l-ai oferit!

Cei doi s-au întors, iar maestrul a încheiat amical tranzacţia. În sinea sa, negustorul ştia că oricum el şi soţia sa nu aveau să mai ducă vreodată lipsă de ceva cu banii primiţi. Şi maestrul ştia acest lucru, aşa că amândoi erau satisfăcuţi de tranzacţie.

În timp ce negustorul ambala ceşcuţa, discipolul a observat o sabie magnifică agăţată pe perete, chiar deasupra capului negustorului. El nu-şi putea desprinde privirile de pe aceasta. Designul mânerului sabiei era uluitor de rafinat, iar lama părea ascuţită şi puternică. Discipolul se simţea pur şi simplu fascinat de sabie, neputându-şi desprinde privirile de la ea.  „Trebuie să o am cu orice preţ. O voi numi: ‚Sabia adevărului’ şi o voi pune la loc de cinste în casa mea, chiar deasupra altarului. Nu am văzut niciodată în viaţă o sabie atât de frumoasă. Pur şi simplu trebuie să o am”. „Sunt un om modest, şi-a continuat el şirul gândurilor, dar dacă voi proceda la fel ca maestrul meu, poate că o voi putea obţine la un preţ foarte mic”.

De aceea, încercând să pară la fel de sigur pe el ca maestrul său, discipolul i-a arătat aparent dezinteresat sabia de pe perete negustorului şi i-a spus:

– Iată o sabie care mi se pare atrăgătoare. Nu prea am nevoie de ea, dar aş dori să ştiu ce preţ ceri pe ea.

Negustorul s-a uitat cu atenţie la discipol, studiindu-l din priviri. Era un om trecut prin multe, şi deşi ducea o viaţă simplă, nu-i plăcea ca alţii să profite de pe urma lui.

Nimic nu îl scârbea mai tare decât prefăcătoria. Cu toate acestea, simţindu-se bine dispus din cauza tranzacţiei anterioare, care îi permitea să se retragă pentru totdeauna din activitate, el s-a decis să fie generos şi a cerut un preţ doar cu foarte puţin peste cel pe care îl merita sabia.

Discipolul s-a prefăcut că nu pare interesat şi i-a răspuns, imitându-şi maestrul până în ultimele detalii:

– Nu, bunule domn, nu sunt dispus să plătesc decât acest preţ!