Trecea un om…


Dragă Copac,

Azi îți ofer o poezie și te rog să contempli, în wend-ul acesta, trecerea noastră prin lume.

Fără tristeți, fără nostalgii. Fără regrete. Doar observă atent.

Numai așa îți vei aminti cum

Trecea un om pe drum – Elena Farago

Trecea un om pe drum aseară,
Trecea cântând încet pe drum,
Știu eu?
Poate cânta să-i pară
Drumul mai scurt – ori poate cum
Era așa frumos aseară,
Poate cânta ca să nu-l doară
Că-i singur numai el pe drum…

Trecea, si eu eram în poarta
Și și-a văzut de drumul lui.
Da ce mi-o fi venit deodată
De am oftat, n-oi ști sa spui.
Și nu-mi venea sa plec din poarta.
Și parc-un dor de viata toată
M-a prins privind pe urma lui

Asa ne-o fi la fiecare,
Ca stam in poarta, si nu știm
Pe călător măcar de-l doare
Ceva, – și de ne pomenim
Oftând, pesemne fiecare
Ne-om fi simțind departe tare,
De-un drum pe care-am vrea să fim…

 Muzica: Spin- Nimeni pe drum…

Azi sunt recunoscătoare tuturor drumurilor pe care am trecut.

Acum mă grăbesc, Copac, mă duc să mă întâlnesc cu cei dragi în acest wend prelungit.

Profită de ziua de luni ca să te duci să-ți vezi mama, frații, surorile și familiile lor. Nu uita să faci un exercițiu de recunoștință de câte ori va fi nevoie! Copacul călător revine cu povești de luni încolo. 🙂

walking tree

Leave a comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!